miercuri

Desenele animate preferate ale generației copiilor cu cheia la gât

Motto: Îmi place fizica, 
dar iubesc desenele animate.
-Stephen Hawking

Într-o epocă mai puțin noncomformistă, copiii îi urmăreau pe Mihaela, Miaunel și Bălănel, Pătrățel, pe Omulețul lui Gopo sau râdeau zgomotos cu Zait și Pagadi, cu simpaticii frați poznași Lolek și Bolek; pentru că aceste desene animate erau singurele pe care le puteau vedea. Copilăria a trecut și odată cu ea și personajele atât de îndrăgite care-i distrau pe cei mici. Să fi fost pe vremea noastră Frozen 3D...
Desenele românești au cam dispărut după /89...Dar ne-au rămas, din fericire, arhivele. Să ne amintim că-n acele vremuri trecute, cam pe la 8 fără un sfert, înainte de Telejurnal, ni se dădea ,,porția zilnică” de distracție, 10 minute cu Mihaela, după care se auzea rece ,,Noapte bună, copii!” și noi chiar mergeam la culcare, pentru că a doua zi ne duceam la școală și trebuia să fim odihniți. Eu eram fericită că ,,prindeam bulgarii” și cam tot în acea perioadă, se difuza Strumpfii. Cu tot cu purici...
Duminica aveam bonus: ,,Gala desenului animat” cu Tom și Jerry, cu Woody, Popeye marinarul sau cu veverițele Chip și Dale. Și știu sigur că n-ați uitat genericul galei cu șoricelul pus la zid de motan și care, de frică, se leagă singur la ochi, iar motanul ia poziția de tragere... (genericul face parte din Gay Pur-ee/ Parisul vesel; credeam că am uitat, dar cum acestea fac parte din frumoasa mea copilărie, văd că sunt stocate undeva, acolo, într-o casetă specială a minții mele).
Mie-mi plăcea tare mult de Omulețul lui Gopo, un caracter nud, schițat sumar din câteva linii simple, dar expresive, care interpreta cât se poate de complet problemele lumii contemporane. Omulețul a fost revelația Cannes-ului, în anul 1957, când a primit trofeul Palme d/Or. Citisem cam tot ce se găsea despre Gopo, îl admiram pe el și pe Omulețul lui simpatic. Gopo a fost un pionier în tot ce-a întreprins și asta a plăcut tuturor, copii sau adulți. Îl îndrăgeam pe Omuleț pentru că era extrem de serios, naiv, dar și extrem de complex în toate rolurile interpretate. Cu mâinile și picioarele lui subțiri, cu burtica rotunjoară a fost cel care a anticipat cucerirea spațiului extraterestru și primii pași pe Lună, lansându-se în Cosmos cu o rachetă cu cinci ani înainte de Gagarin și devenind astfel primul ,,om” care a călătorit în spațiu, sugerând că ar putea exista viață și pe alte planete. Îmi era extrem de simpatic când făcea toate acestea, ținînd la piept sau după ureche, o floare, simbolul naturii și purității. 
Tot Popescu Gopo a asigurat partea de animație din filmul ,,Maria Mirabela”, cu mult îndrăgitele personaje Oachi, Scăpărici și Omide care simbolizează cele trei elemente vitale ale naturii: apa, focul și aerul, fără de care viața pe pământ nu ar exista. Nu este doar o simplă lectură a basmului ,,Fata babei și fata moșneagului” cum se spunea, ci un super musical de succes. Am rămas impresionată în copilărie, de cele două fetițe, cei ,,doi crini cu ochi de poveste” care, deși cu firi și opinii diferite, se ajutau întotdeauna în tot ceea ce făceau, și reușeau, astfel, de fiecare dată, împreună, să ducă treaba la bun sfârșit. Cum nu reușeam eu cu soră-mea deloc...
Sau Misiunea Spațială Delta - care mă făcea întotdeauna să visez... oh, ce animații minunate am mai văzut!... 
Dacă vreți să revedeți filmele îndrăgite ale copilăriei, Empire Film are o colecție impresionantă de D.V.D., Blu-Ray și Blu-Ray 3D, care vă va fi pe plac cu siguranță.
http://empirefilm.ro/prima-pagina.htm
Titus Muntean spunea atât de frumos despre animație... ,,Înainte de a scrie ma-ma cred că am desenat-o pe mama. Un cerc stângaci, două bețe în loc de mâini... Și tot așa am desenat blocul, parcul, câinele și tot ce era în jurul nostru. Vorbeam cu desenele, în mintea nostră ele se mișcau, aveau viață. Poate de aceea, dacă suntem sinceri, desenul animat e mai aproape de noi decât orice formă de film. Doar că apoi creștem și uităm. Să ne reamintim bucuria de a desena, de a vedea desene. Desene vii, animate. Să fim din nou, cu toții, copii.” 
Și, cu siguranță, Empire Film ne poate ajuta pentru că deține o parte din copilăria fiecăruia din noi. 

Articol scris pentru campania Spring SuperBlog 2016
Trimiteți un comentariu