joi

Îmi doream să fiu ca tata!


Mie îmi plac cămășile pentru că mi se par foarte sexy. Cu mânecă lungă sau scurtă, niciodată nu le-am cumpărat de nevoie, ci doar de plăcere. Știam imediat dacă o cămașă îmi place sau nu, rar aveam dubii în ceea ce le privește. Este unul din puținele obiecte vestimentare despre care știu exact că-mi place, nu așa se întâmplă cu rochiile sau fustele, sau orice altceva din garderoba mea, când sunt la shopp-ing. Am cămăși pe care le-aș purta în fiecare zi, așa de mult îmi plac! Cămășile sunt preferatele mele!
Fiind mică, mama nu-mi cumpăra niciodată cămăși, pesemne că se gândea că o fetiță trebuie să poarte rochițe și fustițe, nu cămăși și pantaloni. Sau poate că nici nu se prea găseau, pe atunci, cine știe... Tocmai pentru că-mi plăceau așa mult, deseori dădeam iama prin sifonierul părinților căutând camasi de barbatiErau mari de mine, dar nu conta.  Îmi plăcea să le port, le înnodam în talie sau le rulam mânecile prea lungi ori așa largi, pe deasupra pantalonilor, cu o curea, pe talie.  Și mă simțeam foarte bine, purtându-le: aveam și eu cămașă!!!
Eram cu adevărat fascinată de cămășile tatălui meu - și-mi plăceamai ales să le privesc - pe umerașe, așezate ordonat câte 3-4, găseam, de fiecare dată, o varietate de colori și modele: uni, sau în carouri, cu dungi subțiri sau mai late, cu guler rotund, ascuțit, sau fără (cămășile gen tricou). Deoarece tata lucrează într-un birou, trebuie zilnic să arate impecabil și an de an, numărul cămășilor lui a crescut considerabil, în special, datorită mamei, care știa, de fiecare dată, ce i se potrivește mai bine. Știu că la început i-a fost greu să găsească cămășile în care tatăl meu să se simtă confortabil, să fie croite ,,ca la carte” și să fie din materiale bune. În ultimii ani, pentru că și oferte sunt mai numeroase, misiunea mamei a devenit mai ușoară, și asta se vede și-n numărul din ce în ce mai mare de cămăși pe care le are tata în dotare. Poate că mamei îi plac cămășile la fel de mult cum îmi plac și mie, doar că pe ea n-am văzut-o niciodată purtând una. Ei îi place doar să le cumpere. Și n-o face numai la ocazii speciale! Mi-amintesc, copil fiind, că după ce se certaseră într-o seară, a doua zi, când a venit de la lucru, tata a găsit pe marginea patului, o camasa de vara. Se iubeau și-și dăruiau iubire în fiecare zi, prin gesturi sau cuvinte.
Luna trecută a fost ziua prietenului meu, nu știam ce să-i cumpăr și-am rugat-o pe mama să mă ajute. Am colindat magazinele și nimic din ce voiam eu să-i iau, nu era pe placul ei. Cred că știti ce i-am cumpărat până la urmă - o cămașă. Mă gândeam eu că n-o să-i placă modelul, că n-o să fie bună mărimea, că n-o să-i placă culoarea... Dar el, vă spun sincer, a fost, realmente încântat. Și și-a mai cumpărat două cămăși, același model, culori diferite! Vă spun că acum, de fiecare dată când își cumpără ceva, mă sună întâi pe mine. Dacă ar știi el că de fapt mama i-a ales cadoul preferat...
Vouă vă plac cămășile?
Trimiteți un comentariu