miercuri

Poveștile de la gura sobei

Cum funcționează poveștile?
,,Poveștile, în afara faptului că sunt aventuri magice, îi ajută pe copii să facă față unor conflicte ce sunt o parte din viața lor de zi cu zi.”(Sheldon Cashdan)
Am fost și noi copii. Acum avem copii (sau vom avea). Hai să dăm un pic timpul înapoi și să ne amintim de poveștile care ne-au fermecat copilăria. Dacă închideți ochii, ce poveste vă amintiți din copilărie? Sau care sunt personajele acelea pe care încă le zăriți atât de clar cu ochii minții? Și ce fel de aventuri fantastice vă mai amintiți, de data aceasta, cu sufletul? Multe din cărțile copilăriei ne-au însoțit pînă am devenit adulți, de fapt eu cred că majoritatea oamenilor mari sunt tot copii, dar nu vor să recunoască acest lucru. Altfel, cum se explică emoția pe care o resimțim în fața unui raft plin cu jucării sau cum se face că unele din amintirile cele mai frumoase ale copilăriei sunt legate de poveștile pe care ni le spuneau bunicii sau părinții noștri, iarna, la gura sobei? Eu cred că noi, adulții, n-am plecat, de fapt, niciodată din copilărie.
Poveștile copilăriei nu s-au demodat niciodată- Creangă, Andersen, Frații Grimm, Charles Perrault sunt citiți și astăzi, ca acum 50 sau 100 de ani.
Primele cărți pe care le-ai citit nu se uită niciodată, trăiești cu ele-n minte și-n suflet, ți se par frumoase, și că au un aer de cunoaștere, de descoperire, de joacă, și-ți pare așa de cool să te scufunzi, din nou, adult fiind, în povești.  
Și recitești Coliba unchiului Tom (de Harriet Beecher-Stowe) sau alte cărți clasice, acum când e atâta poftă de schimbare în țara tuturor posibilităților și te revolți din nou, ca prima dată, și-ți dai seama că de aici ai învățat că nu poți fi subjugat niciodată complet, că deși ți se poate lua libertatea de a-ți controla viața, nimeni nu îți poate spune/impune ce să crezi și ce să gândești. Și-mi dau seama că recitind aceste pagini, am învățat că dacă ai un vis pe care vrei cu toată ființa ta să-l atingi, nu trebuie să renunți la el cu niciun chip. Cu siguranță viața te va surprinde în mod plăcut și vei găsi o modalitate de a ajunge acolo unde ți-ai propus, pentru că și eu am reușit.
Cu siguranță nici n-aș fi putut să exprim în cuvinte toate aceste idei dacă nu citeam mult mai multe cărți, crescând alături de personaje fantastice, în ținuturi mirifice și palate uitate din teritoriile străbătute de gheață, aventurându-mă uneori, alături de Prințesa Lupilor (Cathryn Constable, ficțiune tineri), uimită de dimantele-fulgi de nea și straniile cântece rusești. Este o carte de aventuri pe care am citit-o dintr-o răsuflare și fiicei mele, care are, poate, prea mult apetit pentru lectură, exagerat chiar, uneori în dauna temelor, ceea ce nu este tocmai de lăudat. Preferă să amâne tema la matematică ca să nu piardă esența unei aventuri relatate prin capitolul V al cine știe cărei cărți. 
De fapt, la noi toată familia citește!
Până și bunicului îi place să cumpere cărți. El preferă să le cumpere direct de la Editura RAO, pentru că-i place să afle primul toate ofertele. Și nouă ne place foarte mult RAO pentru că aici găsim ficțiune și nonficțiune, în serii tematice sau de autor, atât pentru adulți, cât și pentru copii și tineri iar numărul de titluri noi crește de la an la an, spre bucuria tuturor. Ultima carte comandată de bunicul a fost ficțiunea pentru adulți Campionul din Arkansas (John Grisham), o carte ce promite o lectură interesantă și captivantă, pentru că bunicul nu s-a ridicat deloc din fotoliu la primele capitole.  
Cărțile vorbesc deseori în locul nostru, fiind ca o muzică pentru sufletul nostru tulburat și reușind să scoată cu ușurință la iveală temeri și secrete și ajutându-ne să facem față mai ușor conflictelor interioare cu care ne confruntăm în procesul de maturizare/ dezvoltare. RAO apreciază pasiunea fiecăruia din noi pentru cărți, de aceea aici găsim întotdeauna tot ceea ce căutăm. 
Tu cam ce mai citești acum!?

Articol scris pentru SuperBlog2016
Trimiteți un comentariu